Credeai ca ai totul si-ai pierdut

•Ianuarie 25, 2012 • Lasă un comentariu
                                                                                                                            
                                                        I
 
Privea confuza foaia, tremurand din ce in ce mai tare, in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.
– Nu .. nu inteleg, ce e asta? Credeam ca…
– I s-a oferit sansa de a alege pe cineva pentru a participa la finale.
-…si a ales.
– Imi pare rau.
– … ca a ales-o pe Lexy inainte ta? 
– Stiu ca te-a dezamagit.
– …
– Dar o poti invinge.
– Da. Cu siguranta.
– Nu ai de gand sa renunti, nu?
-Nu c-ar fi prima data. Am vrut sa renunt in momentul in care ea a plecat. Iar acum, cand … in sfarsit ma linistisem, cand incepusem sa accept … apare asta. Si in plus … a decis. A ales-o pe cea mai buna. Am pierdut deja.
– Alice, gresesti! Demonstreaza-i ca s-a inselat! Ca a ales persoana nepotrivita!
– Nu intelegi, Sonia. Nu … nu pot face asta. Nu ma pot gandi decat la … faptul ca .. a ales. Si nu am fost eu aia. Nu a considerat ca sunt destul de buna. Niciodata n-a considerat asta. Ce rost mai are? Ea nu crede in mine. Nu crede ca am vreo sansa in fata lui Lexy. Eu de ce as crede asta?
– Eu cred! Cred in tine, cred ca poti s-o invingi pe Lexy!
– … poate ca nu e … despre a o invinge pe Lexy. Nu o pot invinge pe … Maya. Nu concurez doar cu Lexy. Concurez cu Maya! Concurez cu sentimentul… ca am fost data laoparte. Cum e posibil? Cum ar fi posibil sa inving?
– Deci asta e? De data asta chiar o lasi balta?
– Da, Sonia, o las balta!  Nu pot. Nici macar nu merita sa-mi dau interesul. Stiu ca … nu pot. Pur si simplu, nu pot! Nu … ma voi putea concentra.
– E o senzatie de moment. Debea ai aflat. Va fi bine, iti promit.
– Problema e ca eu nu-ti pot promite acelasi lucru. Nu vreau sa… dezamagesc. Imi pare rau.
– Singurul lucru de care-ti pare rau e ca Maya nu te-a ales.
– Imi pare rau ca vei pierde din cauza mea.
Isi lua ruxacul, dand sa plece.
– Eu cred in tine!
– Nu zau? spuse, intorcandu-se usor. Vrei sa spui ca, daca ar fi fost sa alegi tu prima, n-ai fi ales-o pe Lexy? Pe cine vrei sa pacalesti? Ea e prima optiune a tuturor. Ea e… vedeta pe aici. Mereu a fost.
– Lucrurile se pot schimba.
– Deci nu negi. Ai fi ales-o.
– Alice, cu siguranta m-as fi gandit mult mai mult decat a facut-o Maya! Ea a dat imediat raspunsul, pentru ea a fost Lexy de la bun inceput! Nu s-a gandit o secunda la alcineva! Ei bine, meritai mai mult de atat. Alice… Imi pare rau. Alice!
 …  
http://www.youtube.com/watch?v=Awr_jzijeIU
Anunțuri

La ce ti-e drag tii de obicei pana la capat

•Decembrie 23, 2011 • 2 comentarii

     „Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.”

     Persoane vin si pleaca in viata fiecaruia. Unele stau poate o secunda, indeajuns insa pentru a-ti fura un zambet, altele o buna perioada, dar pentru unii dintre noi, acestea sunt uitati cam la fel de usor, ha? (Se presupune ca) Apar intamplator, facandu-te pentru o clipa sa zambesti ori intristandu-te, lasand pe furis o lacrima pe obrazu-ti cald, te impresioneaza cu un gest oarecare, iti imbunatatesc ziua;  iti dau o lectie. Te ajuta sa realizezi cine esti si ce vrei, te ajuta sa te descoperi pe sine; sa fii mai puternic, te fac sa-ti doresti sa fii o persoana mai buna ori invie in tine o latura pe care n-ai mai cunoscut-o pana atunci. Iti vor binele si asta te face sa te simti iubit, fericit. Sunt acolo pentru tine, dandu-ti sfaturi si uneori batandu-te pe umar, impingandu-te sa continui. Ironizandu-te doar pentru a te enerva, pentru a te ambitiona. Iti pun piedica numai pentru a-ti dovedi tie insuti ca poti sa te ridici. Lovesc acolo unde stiu ca doare, ca data viitoare sa stii sa porti armura. Te fac sa-ti dai seama ca ai gresit, te fac sa-ti doresti sa te indrepti. Te marcheaza. Lasa o parte din existenta lor imprimata in fiinta ta. Lasa o parte din fiinta lor in tine … si apoi? Dispar. Pleaca pur si simplu din viata ta. Si cu ce ramai? Cu lucrurile invatate de la ei, cu o personalitate mai puternica, dar nicidecum cu amintirea lor in suflet. Si o fac fara sa-ti ceara nimic. Absolut nimic. Dar tu le dai, totusi,o invitatie catre uitare.

     Da, e adevarat. Cand o statuie se distruge, nu sufera statuia. Sufera cel ce-a cladit-o. Sufera ce-i ce-o vad daramandu-se.

     [Nu ca as suferi pentru/mi-as pune mintea cu astfel de persoane. Dar pur si simplu e trist. Si urat. Si ma dezgusta.]

Octavian Paler

•Decembrie 19, 2011 • Lasă un comentariu
 
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Invadata, involuntar

•Decembrie 2, 2011 • Lasă un comentariu
    
     Ultimile rămăşiţe ale frunzelor arămii cad, sfâşiate, în podul palmei mele. Le privesc declinul trist, dezamăgitor. Toamna se frânge, efemeră, într-un însângerat asfinţit, lăsând în urma sa un parfum tânguitor, pe care il respir adânc, permiţându-i să pătrundă în cele mai ascunse colţuri ale fiinţei mele şi să-mi fure un suspin; să-mi rămână imprimat în amintiri, în suflet; în vene. Toamna… pleacă indiferentă, lăsând în urma sa un tremur uşor, uitat în zâmbete naive, o lacrimă printre pletele fumurii, despletite ale copilelor cu ochii prea însetaţi de visuri. O pată blondă de lumină, mângâind absent un obraz rece. Un regret, dezlănţuit în străfundul fiinţei mele. Un dor mistuitor ce arde viu, profund, ucigându-mă cu fiecare clipă, tot mai râvnitor să guste izbânda. Tot mai infiorat de gândul înfrângerii. Tot mai dur.
     Trupul mi-e deodată cuprins într-o îmbrăţişare moleşită, glaciară. Un fior de gheaţă răsună asurzitor, asemeni unui ecou, ameninţând să-mi distrugă pereţii sufletului, picurând parcă din mine durerea. Involuntar o las să pătrundă în mine; să-mi calmeze gândurile, bătăile inimii. Un fluture alb îşi valsează blajin căderea pe obrazul meu, înfiorându-l.
     Mii de fulgi de zăpadă s-au desprins de nori, căzând ca o cortină asupra oraşului, ştergând, uşor uşor, paşii toamnei; topindu-i măreţia. Ucigându-i umbra. Ingheţându-i şi ultimul strop de speranţă. Detronând-o. Dând viaţă unui tărâm feeric. Şi nu în ultimul rând, însuşindu-mi un zâmbet. Totodata, împraştie în ochii copiilor sclipiri jucăuşe, o bucurie imensă; împlinesc dorinţe. Totodată, trezesc din somn, alinându-i obrajii, sărutându-i fruntea, copilul din mine.
     http://www.youtube.com/watch?v=wNmRdEPyhhs

Bring me to life

•Noiembrie 28, 2011 • 2 comentarii
 
Poarta-ti pasii usor spre mine. Aseaza-te langa mine.
Priveste-ma in ochi. Adanc in ochi. Topeste toata aceasta indiferenta ce-mi incetoseaza privirea. Cauta in strafundul lor acea scanteie. Acel fior. Acel … ceva.
Ia-mi mana intr-a ta. Tine-o strans. Promite-mi ca nu-mi mai dai drumul. Reda-i caldura. Ajuta-ma sa mai simt ceva.
Joaca-te cu parul meu. Roteste-ti buclele in jurul degetelor tale. Reinvie-mi dorul.  
Imbratiseaza-ma. Imbratiseaza-ma atat de tare, incat sa simt ca patrunzi in mine. Fa-ma sa cred ca de fapt, ai fost mereu acolo. Minte-ma ca asa a fost.
Sau pur si simplu, razi. Vorbeste-mi. Sopteste-mi ca esti aici. Ca orice s-ar intampla, esti aici si ai de gand sa ramai. Orice.  Doar dezlantuie-n mine acel tremur.
Incearca sa mai gasesti macar o farama din mine.
Stiu ca inca mai exista, pe undeva. Readu-o la viata.
Patrunde in cel mai adanc colt al fiintei mele si fa-o sa vibreze. Sa arda.
Vino. Reintregeste-ma. Ramai.
 
http://www.youtube.com/watch?v=f1tVk-QlBKs

Studiu despre tine

•Octombrie 27, 2011 • 1 comentariu

(…)

„Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit o femeie care tocmai a plecat.
Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa-ti alegi cine vrei sa fi.
Cred ca doar in trei zile din ultimul an ai trait fara nicio masca si atunci iti venea mereu in vizita aceesi  femeie.
Doar atunci inchideai ferestrele. Toate.  Si trageai perdelele. Toate.  Si plecau… toate celelalte.

Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine.  Atat de rau, de fapt.
Nu iubi, asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.   ”
 
(…)
 
Mihaela Radulescu- Studiu despre tine
 
http://www.youtube.com/watch?v=1CJcSY0epgE&feature=BFa&list=LLY_TMh9_2nfYwkXle5cX3vA&lf=mh_lolz

„… eterna, pururi adevarata”

•Octombrie 4, 2011 • 3 comentarii


     Ce bine e sa stii ca poti aduce atat de usor zambetul pe buzele anumitor persoane. Ce bine e sa simti caldura din privirea lor, din voce, zambet …

    Ei sunt singurii care ma mai fac sa scriu. De fapt, mereu au fost. Dar imi dau seama de asta acum, cand i-am pierdut (teoretic vorbind). Vorbesc despre persoanele care si-au lasat amprenta asupra mea. Persoanele care mereu voi ocupa in inima mea un loc aparte. Si de care mi-e cumplit de dor.

    Mereu am avut nevoie de un sentiment aparte pentru a scrie. De o anumita sensibilitate; intensitate; profunzime; sa mi se atinga o slabiciune. Ei bine, ei sunt cei care trezesc in mine toate acestea. Caci bucuria si emotia de care sunt sunt cuprinsa, o data aflata in preajma lor, nu o mai simt nicicand. Niciunde. Si sunt sigura ca aceasta vraja nu va pieri vreodata. Va dainui etern in inimile noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=v9664IVBYUk