Ultimul cantec

                                                           -fragment-
 
    „- Aveam cam sase-sapte ani cand am intrat prima oara in biserica pastorului Harris. M-am adapostit de ploaie- adica turna cu galeata si eu eram ud leoarca. Cand l-au auzit cantand la pian, imi aduc aminte ca am gandit ca-mi va spune ca nu pot ramane. Dar el nu a facut asta. Mi-a adus in schimb o patura si un castron cu supa si a sunat-o pe mama sa vina sa ma ia. Dar inainte ca ea sa ajunga acolo, m-a lasat sa cant la pian. Eram doar un pusti care apasa aiurea pe clape, insa… in fine, m-am intors a doua zi si in final el a devenit profesorul meu de pian. Avea o mare pasiune pentru muzica. Obisnuia sa-mi spuna ca muzica frumoasa era asemanatoare cu muzica ingerilor si pur si simplu m-am lasat prins inasta. M-am dus la biserica in fiecare zi si cantam ore intregi sub vitraliul original, cu lumina aceasta cereasca inundandu-ma. Aceasta este imaginea pe care o voi avea mereu cand imi voi aminti de orele petrecute aici. Aceasta cascada minunata de lumina. Si acum cateva luni, cand a ars biserica…
    Arata spre articolol de pe perete.
    -Pastorul Harris era sa moara in noaptea aceea. Era inauntru, facand cateva modificari de ultima ora la predica si abia a reusit sa iasa. Biserica… a fost cuprinsa de flacari in doar cateva minute si a ars din temelii. Pastorul Harris a stat o luna de zile in spital si de atunci tine slujba intr-un depozit vechi pe care-l lasa cineva sa-l foloseasca. E murdar si intunecos, dar m-am gandit ca e doar temporar pana cand mi-a spus ca asigurarea nu acopera decat jumatate din stricaciuni si in nici un caz nu putea sa-si permita un vitraliu nou. Biserica nu avea cum sa fie acelasi loc pe care mi-l aminteam si nu mi se parea corect. Asa ca am de gand sa-l term eu. Isi drese glasul. Am nevoie sa-l termin.
[…]
     Ea zambi scurt in timp ce isi inchise palma in jurul bratarii. Se gandi ca era pe punctul de a spune ceva dar auzira amandou usa atelierului izbindu-se de perete. Pentru o secunda Will crezu ca sparsese cineva atelierul. Apoi il vazu pe Jonah tarand cu greu un scaun rupt afara. Cu un efort enorim, il ridica si il arunca pentru duna de nisip din apropierea atelierului. Chiar si de la distanta, Will vazu furia din expresia lui Jonah.
    Ronnie cobora deja de pe veranda.
    -Jonah! striga ea, si incepu sa alerge.
    Will sari dupa ea si aproape se ciocni de ea cand ajunse la usa atelierului. Privind spre ea, il vazu pe Jonah cum incearca sa impinga o lada grea pe podea. Se chinuia din rasputeri, fara sa o observe pe sora lui, aparuta din senin.
    -Ce faci? striga Ronnie. Cand ai venit aici?
    Jonah continua sa impinga lada, gemand de efort.
    -Jonah! tipa Ronnie.
    Tipatul ei ii sparse concentrarea si el se intoarse catre Will si catre sora lui, surprins de prezenta lor.
    -Nu pot sa ajung la ea! striga el, suparat si pe punctul de a izbucni in lacrimi. Nu sunt suficient de inalt!
    -Nu poti sa ajungi la ce? intreba ea, inainte sa faca un pas brusc inainte. Sangerezi! exclama ea, cu o voce panicata.
    Will observa blugii sfasiati si sangele de pe piciorul lui Jonah cand Ronnie alerga spre el. Manat de propriii demoni, Jonah impingea frenetic lada, iar coltul cutiei se izbi de unul dintre rafturi. Creatura jumatate veverita/ jumatate peste se dezechilibra si cazu peste Jonah exact cand Ronnie ajunse la el.
    Fata lui ii era incordata si rosie.
   -Pleaca! Pot sa fac si singur asta! N-am nevoie de tine! tipa el.
    Incerca din nou sa mute lada, dar era blocata de etajera, si nu se misca. Ronnie incerca sa il ajute, dar Jonah o impinse. Will vazu deja ca ii curgeau lacrimile pe obraz.
    -Ti-am spus sa pleci! strica el la ea. Tata vrea sa termin eu fereastra! Eu! Nu tu! Asta am facut noi doi toata vara! Cuvintele ii iesira in suspine intrerupte, furioase si ingrozite. Asta am facut! Tie nu ti-a pasat decat de testoase! Dar eu am fost cu el in fiecare zi!
    In timp ce striga printre lacrimi, vocea i se sparse.
    -Si acum nu pot sa ajung la partea din mijloc a ferestrei! Sunt prea scund! Dar trebuie s-o termin, pentru ca daca o termin, tata se va face bine. Trebuie sa se faca bine, asa ca am incercat sa ma urc pe scaun ca sa ajung la partea din mijloc a ferestrei, dar s-a rupt si am cazut peste sticla si m-am infuriat si am vrut sa folosesc lada, dar e prea grea…
    Deja nu mai putea sa scoata decat cu vreu cuvintele, si brusc se lasa pe spate si se prabusi la pamant. Isi infasura bratele in jurul genunchilor si isi cobori capul, incepand sa planga, cu umerii sganduindu-i-se.”
[The last song- Nicholas Sparks]
 
http://www.youtube.com/watch?v=WwLmQqRanvM
Anunțuri

~ de Alinaaa pe Februarie 12, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: