Tremurul viselor inghetate

 
   
Cat de repede trece timpul; cu cata simplitate si normalitate.
Parca nimic nu s-ar fi schimbat.
Parca asa a fost lumea de la inceputuri, parca totul a fost doar rodul imaginatiei mele.
Dar poate e adevarat. 
Poate ca odata, plimbandu-ma pe strada, am vazut-o trecand pe langa mine si impresionata de faptura ei, mi-am imaginat ce calitati ar putea avea; ce defecte. 
Poate mi-am inchipuit ca vrand sa-i atrag atentia, am luptat si am ajuns acolo unde imi doream.
Poate ca am iubit-o.
Poate ca m-a iubit.
Poate? Ce tot spun, da, a facut-o din tot sufletul si… poate va continua s-o faca.
Cert e ca eu inca n-am incetat
S-o iubesc.
Sa sper.
Sa visez.
Sa vreau. Pentru ca vreau iarna! E ciudat sa spun eu asta, caci dispretuiesc frigul. Dar vreau iarna… vreau ca mii de fulgi de nea sa cada asupra mea si sa se topeasca de obrazu-mi fierbinte; sa-mi simt trupul invaluit de inghetul de care sufletul a avut deja parte.
Sa il iei in mana si sa faci totul pentru a topi zidul ce-l tine captiv.
Vreau sa ies razand in strada, intaltandu-mi mainile spre cer si trantindu-ma-n zapada.
Sa iesi in prag, sa ma urmaresti zambind si sa-mi zici sa-mi iau caciula…
…sa-mi pun mana-s sold, sa te privesc cu ironie si exaz, sa intru in casa, s-o iau si, intorcandu-ma in zapada, sa continui sa admir cortina de fluturi sidefii.
Vreau sa-i privesti si tu.
Vreau sa pasesti in casa si sa te prind de mana. Sa-ti spun sa ramai cu mine si sa-mi raspunzi razand ca vroiai sa te duci sa-ti iei haina.
Vreau sa ma prefac ca te cred.
Sa te asezi apoi pe o banca, intinzandu-ti palma tremuranda pe care sa valseze pana la prabusire un vis pribeag.
Sa-ti spun ca a fost al meu si ca acum iti apartine.
Sa-ti strangi pumnul, sa ti-l apropii de inima si sa-mi promiti ca-l vei pretui.
Sa te razgandesti apoi, sa-mi iei mana in a ta si cu o privire imbatata de adoratie, sa afirmi cu tarie, „e al nostru”.
Sa te sarut copilaresc pe frunte,
sa ma saruti si tu, iar incurajarea ta sa-mi ramana imprimata in suflet.
Sa-mi inchid ochii
si ca acea clipa sa dureze o eternitate.
Sa devenim o fila imprimata pe fiecare fereastra,
sa ne oglindim in fiecare fulg de nea.
Sa fii aici. Sa fim.
Si mai ales, sa ramanem.
http://www.youtube.com/watch?v=hvZ5BWtQNBY
Anunțuri

~ de Alinaaa pe Noiembrie 30, 2010.

2 răspunsuri to “Tremurul viselor inghetate”

  1. ♥♥♥♥♥♥♥

  2. Cat de faina e :-<
    Chiar ador tot ceea ce scrii :X:X:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: