Tu vei fi mereu singurul meu antidot

     

    Era ceva in acea incepare ce-mi trezea o furie de nestapanit; si totusi eram incapabila de a reactiona intr-un fel, de a schimba ceva. Eram captiva intr-un joc in care se afla din ce in ce mai multa… simpatie si asta ma sufoca.
    Usa… geam? Geam, usa, usa, geam …
    -Alina?
     Usa deci. I-am zambit amar, cu o ironie ce crestea pe masura ce-o priveam. Era unul din acele momente in care as fi aruncat cu pietre in tot ceea ce incerca sa ne lege.
    Cat imi doream uneori s-o pot uri. 
    M-am ridicat refuzand sa-i mai dau atentie, impingand usa cu violenta, coborand apoi in graba scarile, dar cum as putea evada daca sufletul mi-e propria temnita? Amintirile nu se mai izbeau cu putere de zidurile captivitatii mele, aducand cu ele o durere profunda, dar imi aminteau ca existau. Am incercat sa le evit, dar deja ochii mi se umplusera de lacrimi. Simteam nevoia sa fug si asa am facut.
    Am inceput sa alerg, trecand ca un freamat pe langa oameni, fara a le trezi curiozitatea ori dorinta de a intelege,  fara a ma oglindi macar pentru o clipa in ochii lor.
    Nu, nu m-am trantit cu brutalitate la pamant,  lipsita de orice putere; dar ma simteam ca si cum o facusem.
    Ajunsesem. M-am asezat, cuprinzandu-mi genunchii cu bratele. Vantul se juca cu parul meu, acoperindu-mi melancolic chipul. Imi era al naibii de rece. Imi strangeam genunchii cat de tare puteam; aproape-mi auzeam bataile inimii, simteam ca ceva se dezlantuia in mine. Incapatanata? Poate; pentru ca simteam nevoia unei imbratisari calde si refuzam pe oricine era dispus sa mi-o ofere. Nu puteam sau mai degraba nu vroiam sa las pe altcineva sa se apropie de mine. Mi-era teama ca ar putea avea impresia ca a inlocuit-o.
    Priveam orasul- oamenii;  Nu erau altceva decat „o colectie de amintiri care imi spun(eau) ca a existat si c-am pierdut-o”, care nu ma lasa o clipa sa uit. Nu faptul ca exista; ci c-a plecat.

http://www.youtube.com/watch?v=hYkfVLyMROg ori http://www.youtube.com/watch?v=dGR65RWwzg8&ob=av2e

Anunțuri

~ de Alinaaa pe Noiembrie 10, 2010.

4 răspunsuri to “Tu vei fi mereu singurul meu antidot”

  1. 8-> Mereu vei fi cineva . Si vei fi mai presus decat altzii pt ca esti u:P si pt ca ai darul asta>:D<
    bestiala:X compunerea

  2. Exagerezi >:D<
    Nu pot nega, e placut modul in care-o faci :)) :*

  3. Eu…exagerez! (doar cand tip la Bogdan poate:) :-” )
    In rest amm dreptate fatoo:> ai mult talent:P
    Vreau sa-ti citesk cartzile:>

  4. Da’da :D:>
    Vrei tu cam multe 😀
    Asteapta tu (mult si bine) mai intai sa le public :))
    Sau mai bine zis sa le scriu :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: