M-am izbit brutal de acel sentiment de care mereu am fugit. De nepasare. Ma indepartez de lacasul sfant al copilariei. Si simt cum usor-usor ma dezleg de transa, de vraja pe care a dezlantuit-o asupra mea. Ma intreb ce va mai ramane? Doar cenusa ? …
Poate ca e doar o iluzie, doar un miraj. Poate suntem departe de final, iar ceea ce simt acum e doar capcana neincrederii de sine.
E stupid sa ma aud vorbind despre asta! Si sunt revoltata, dezamagita. Dar totusi nu ma pot gandi decat la trecut: atunci cand soarele-si presara deasupra mea lumina. Cand norii …. Ploaia ma dezlantuia, imi umezea obrazul cu picaturi reci, vrand sa le prefaca in lacrimi, ma lovea, vrand sa ma sfasaie, sa ma tina legata de pamant, iar vantul imi soptea sever ca niciodata nu-l voi atinge. Si totusi curcubeul aparea mereu. Imi intindea mana pentru a putea sa ma inalt o data cu el, dandu-mi impresia ca eu insami sunt o pata de culoare. Ahh, cat dor ma mistuie! Si cata neputinta a strecurat acum ploaia in ochii mei. M-a doborat la pamant, m-a lasat tremurand, tipand, cersind … Lumina! …
M-am ridicat singura, in intuneric. M-am scuturat de praf, si am continuat. Dar inca o simt pe umeri: greutatea neincrederii. Si ti-am auzit vocea. Ne vorbeam nepasator, mintindu-ne, aproape fara sa ne privim. Stii cine esti? Mai stiu cine sunt? Ce vom deveni? Vom mai fi ce am fost?
… tacere. Ninge!
Am ridicat mainile spre vazduh. Si ce sa vezi? Un fulg de nea mi s-a oprit in palma. Simteam ca detin un nou vis, dornic de a deveni realitate. Am zambit. Gandeam, sunt oare in stare sa mai lupt? Dar nu am spus-o cu voce tare. Nu vroiam ca si el sa-si piarda speranta. Mi-am impreunat mainile. Fulgul a disparut. Dar l-am pastrat in inima. Iar ea… este tot acolo. Poate nu mai e ce era odata. Poate a devenit mai mult de atat.
…
http://www.youtube.com/watch?v=32ikwoD_QgQ
~ de Alinaaa pe decembrie 25, 2009.
Publicat în Te iubesc.
M-am izbit brutal de acel sentiment de care mereu am fugit. De nepasare. Ma indepartez de lacasul sfant al copilariei. Si simt cum usor-usor ma dezleg de transa, de vraja pe care a dezlantuit-o asupra mea. Ma intreb ce va mai ramane? Doar cenusa ? …
Poate ca e doar o iluzie, doar un miraj. Poate suntem departe de final, iar ceea ce simt acum e doar capcana neincrederii de sine.
E stupid sa ma aud vorbind despre asta! Si sunt revoltata, dezamagita. Dar totusi nu ma pot gandi decat la trecut: atunci cand soarele-si presara deasupra mea lumina. Cand norii …. Ploaia ma dezlantuia, imi umezea obrazul cu picaturi reci, vrand sa le prefaca in lacrimi, ma lovea, vrand sa ma sfasaie, sa ma tina legata de pamant, iar vantul imi soptea sever ca niciodata nu-l voi atinge. Si totusi curcubeul aparea mereu. Imi intindea mana pentru a putea sa ma inalt o data cu el, dandu-mi impresia ca eu insami sunt o pata de culoare. Ahh, cat dor ma mistuie! Si cata neputinta a strecurat acum ploaia in ochii mei. M-a doborat la pamant, m-a lasat tremurand, tipand, cersind … Lumina! …
M-am ridicat singura, in intuneric. M-am scuturat de praf, si am continuat. Dar inca o simt pe umeri: greutatea neincrederii. Si ti-am auzit vocea. Ne vorbeam nepasator, mintindu-ne, aproape fara sa ne privim. Stii cine esti? Mai stiu cine sunt? Ce vom deveni? Vom mai fi ce am fost?
… tacere. Ninge!
Am ridicat mainile spre vazduh. Si ce sa vezi? Un fulg de nea mi s-a oprit in palma. Simteam ca detin un nou vis, dornic de a deveni realitate. Am zambit. Gandeam, sunt oare in stare sa mai lupt? Dar nu am spus-o cu voce tare. Nu vroiam ca si el sa-si piarda speranta. Mi-am impreunat mainile. Fulgul a disparut. Dar l-am pastrat in inima. Iar ea… este tot acolo. Poate nu mai e ce era odata. Poate a devenit mai mult de atat.
…
http://www.youtube.com/watch?v=32ikwoD_QgQ
Never let me go 
Mai..ce sa spun :-?,frumos articol se vede ca o iubesti mult.
Si te inspira mult :X si sa stai cat mai mult alaturi de ea ca mai apoi vei regreta ( iti spun din experienta proprie :-<)
tirst articolu dar thare:X…eh..alina..cum eram:)) ( primele la cancelarie pe vremuri:)) ) acu…ne-am mai maturizat 😕 ne-am mai obisnuit poate …:(dar nu tre sa renutzam…mai ales ca amandoua am ajuns unde am vrut:X …te iubesk>:D<
trist*:”>..shi dah aricolul:)) L*…eh.. ne-am mai …zapacit poate:))
scz:”>:D
superb.. 😛 imi place ideea cu fulgul 😉
Pff..:X …in primul rand ..TE IUBESK:)) stii tu
e superb…si imaginea la fel :X
>:D:D<
mai scria ceva..dar nu s-a postat in primul comentariu..scria : >:D:D<" :))
O Doamne…las-o balta..ca tot nu se posteaza ~X(
>:D:D<
=)) Calm Diddy :))
k asa apare hug-ul :))
si asta: „:X” apare naspa 😛
Eu te apreciez foarte mult pentru iubirea ce o porti acestei Doamne si cat de mult o respecti si cred ca ea este modelul tau in viata intrucat ai doar de invatat de la ea,dar mai cred ca si ea tine foarte mult la tine si te iubeste enorm.
Este foarte frumos din partea ta ca ii dedici articole scrise cu patima iubirii si a respectului si ca totusi pastrezi acel mister ,nimeni neintelegand tema principala din creatiile tale literare.
Smerenia din acest text este evidenta si plecaciunea constientului tau fata de ea.
Bravo!!!
Camy, ma ridic de pe scaun si fac o placaciune in fata dumneaei si a comentariului tau :))
interesant , devii din ce in ce mai buna pe zi ce trece. Imi plac ideile tale, si sustin afirmatiile lui Camy. ;))
app., ms pt comentarii. Si sunt sigura ca s-ar putea sa ajungi acolo alaturi de mn, si iti vei folosi talentul!!!:))
frumos
Ador acest articol caci a inceput sa faca parte din mine mai mult ca niciodata.
A si Ionela…
defapt tu ai ajuns unde ai vrut 🙂
Si Camy … nici n-ai idee ce efect are asupra mea acel „enorm”…