Goodbye, my lover!

•martie 10, 2012 • Lasă un comentariu

Acest blog m-a ajutat sa evoluez mult in ceea ce priveste literatura. Doar ca… e ceva ce ma tine prizoniera trecutului. Si ar cam trebui sa invat sa ma eliberez de ceea ce a fost si sa merg mai departe. Asa ca… sperand sa evoluez si mai mult, sa-mi descopar limitele, mi-am facut un alt blog: http://maya-neverletmego.blogspot.com . See you there.🙂

Shelter

•februarie 28, 2012 • Lasă un comentariu

Am descoperit acest loc cu ceva timp in urma. De cate ori simteam ca … o parte din mine moare, ma lasam usor pe spate, intinsa pe iarba si … priveam cerul. [ Imi aprindeam o tigara si priveam fumul inaltandu-se] Ma afundam in perna de fapt, acoperita de plapuma, cu obrajii umezi; cu pumnii stransi; lasam gandurile sa rascoleasca trecutul, sa reinvie amintiri, sa condamne; sa tipe; sa se zbata. Si o parte din mine se stingea acolo; in iarba. Alta se forta sa accepte. Dupa zvacniri, tipete, suplicii , adormeam. Si ma trezeam din nou in iarba. Satula de ganduri. Inconjurata doar de… tacere. Ori uneori … pur si simplu inchideam ochii si imi acopeream urechile. Tanjeam; cerseam; imploram … tacere. Si ala era singurul loc in care-o mai gaseam. Cand parea ca pierd totul, era cel mai scump lucru ce-mi mai ramanea. Cand simteam ca devin din ce in ce mai rece. Si indiferenta. Era tot ceea ce mai indrazneam sa cer: o clipa de tacere. … a fost singurul care-a putut sa mi-l ofere. Era singurul loc din care ma puteam alimenta neconditionat… cu tacere.

Iar acum, uneori, simt ca …doar asta mi-a ramas.

http://www.youtube.com/watch?v=QXwPUYU8rTI&feature=BFa&list=LLsPi3fpPtIqjRFi_J6iNgdA&lf=mh_lolz

I just want to go home

•februarie 27, 2012 • Lasă un comentariu
 
 

Te vad de atata timp cazut intr-un somn letargic.

 Si stiu … nu te pot face sa vibrezi din nou. Nu mai pot crea.

Ti-am dat tot ce-am avut mai bun candva. A fost… mai usor sa trec peste descarcandu-ma aici.

Iar acum … rasfoind, uneori, descopar in mine.. o teama. Teama ca nu voi putea sa … scriu ceva cu adevarat bun, fara sa ma agat de trecut si sa imbratisez o amintire atat de dureroasa.

[…]

A fost candva totul pentru mine. De aia trebuie sa plec. Sa il las in urma, sa uit ca… mi-a apartit si ca mi-a fost luat atat de… brutal.

Sub toata cenusa care-a mai ramas… sub toate minciunile in care am incercat sa cred pentru a-mi fi mai usor sa accept… ceva atat de… iubit odata; ceva atat de feeric; aici,acum- moare.

Si tot ceea ce simt… pur si simplu ma arde. Toate tristetea, durerea, regretul inca-mi transforma fiinta-n scrum.

Uneori… vreau doar sa merg „acasa”. Tot drumul asta plin de esecuri m-a obosit. Si simt ca farame din mine s-au risipit pe drum. Vreau … sa ma intorc de unde am plecat. Si sa fie totul … bine. Sa uit c-am gusat… infrangerea. Ca m-am prabusit in bratele ei.

 […]

 Dar ar trebui sa plec. Sa continui sa… merg mai departe. Si sa o las in urma.

Asa ca… continua sa dormi. 

Si… Imi pare rau. 

Imi pare rau ca s-a intamplat asa. 

Imi pare rau ca m-am indepartat. 

Imi pare rau ca te-am dezamagit.

 

[Ps: sa zicem ca e propria mea traducere a melodiei.]

http://www.youtube.com/watch?v=3dYhU6mGkj4&feature=BFa&list=WLBA8F54FD868AC78B&lf=BFp

I will never win this game Without you

•februarie 26, 2012 • Lasă un comentariu
 
     Inima-i batea tot mai tare, urmandu-si propriul ritm, din ce in ce mai dezlantuitor. Intreg corpul ii era cuprins de-un fior cutremurator. Buzele-i tremurau intr-un zambet prostesc. Oricat incerca sa se controleze, era in zadar. Isi ridica uneori usor barbia, incercand sa mascheze o privire indiferenta. Dar… pe cine incerca sa pacaleasca? Nici ea nu credea in teatru-i improvizat. Trupul ii intrase, involuntar, intr-un rol care, cu cateva zile in urma, ii era cu totul strain. Intr-unul in fata caruia se simtea atat de puternica. Atat …de neinvins. Si iat-o acum, ingenunchiata. Infranta de sentimentului caruia ii rase de-atatea ori in fata. Captiva intr-o beatitudine … prosteasca. Pe care incepuse s-o iubeasca si totusi … s-o urasca, cu zi ce trecea, tot mai mult. O facea sa se simta stupid, dar totodata… genial. Zambea mult, fredona mai mereu, emana o energie copilareasca. Se simtea… bine. Ciudat de bine. Iar… in preajma lui …  avea momente cand isi pierdea respiratia. Uneori o speria avalansa de sentimente ce-i umpluse sufletul intr-un timp atat de scurt. O speria cat de constienta era de ceea ce simte, si de… cat de mult ar putea s-o raneasca. O speria cat de … departe-si lasase orgoliul. O speria schimbarea. Si totusi se bucura de ea din plin. Si … inca o mai face.
 
http://www.youtube.com/watch?v=kZauCieaTYI&feature=BFa&list=LLY_TMh9_2nfYwkXle5cX3vA&lf=mh_lolz
 

Amintirea ta mi-e dusmanul cel mai de temut

•februarie 17, 2012 • Lasă un comentariu

     Cel mai tare doare sa-ti dai seama ca …esti nimic; acolo unde candva erai totul. Sa vezi ca lumea iti e … atat de usor furata si controlata de altii. Acea lume ce… cu ceva timp in urma, era pe deplin a ta. Acea lume careia i te-ai daruit cu atata pasiune, curaj, incredere … Acea lume ce devenise o parte din tine. Iar acum … nu mai e decat un vis de copil pentru cateva secunde prefacut realitate. N-ai mai ramas… decat cu amintirea a ceea ce ai fost. Tot ce odata iubeai cu atata ravnire s-a transformat in scrum. S-a transformat in…” cel mai de temut dusmat” al tau. Toata acea pasiune ce punea stapanire pe tine candva s-a risipit cu fiecare frunza ce-ti umbrea pasii spre viitor. Tot ce-ti doreai odata atat de arzator … intr-un final ai avut; doar pentru o fractiune de secunda. Insa pare sa te macine cu zi ce trece tot mai mult. Sa stoarca din tine… tot ce parea ca ai mai bun.  Sa te ucida… usor; calm. Si toate astea doar pentru ca ai avut taria sa visezi si sa atingi ceea ce… si tu credeai ca e imposibil. Ai ars in focul propriei dorinte. Iar prabusirea – desprinderea fortata din bratele implinirii-  a lasat urme prea adanci. E de ajuns sa atingi o coarda sensibila ca toata acea durere sa revina. Si cu cat incerci s-o ignori, cu cat te arati mai puternic in fata ei, cu atat te distruge mai usor. Si te face sa te intrebi daca a meritat… darul. In schimbul blestemului.
 
„Am să merg pe un drum întotdeauna nesigur, dar am să ştiu într-un final că a fost drumul meu, iar în el mi-am pus tot curajul, şi ceva mai mult – inima.”
 
http://www.youtube.com/watch?v=3dYhU6mGkj4&feature=autoplay&list=WLBA8F54FD868AC78B&lf=mh_lolz&playnext=6

Ultimul cantec

•februarie 12, 2012 • Lasă un comentariu
                                                           -fragment-
 
    „- Aveam cam sase-sapte ani cand am intrat prima oara in biserica pastorului Harris. M-am adapostit de ploaie- adica turna cu galeata si eu eram ud leoarca. Cand l-au auzit cantand la pian, imi aduc aminte ca am gandit ca-mi va spune ca nu pot ramane. Dar el nu a facut asta. Mi-a adus in schimb o patura si un castron cu supa si a sunat-o pe mama sa vina sa ma ia. Dar inainte ca ea sa ajunga acolo, m-a lasat sa cant la pian. Eram doar un pusti care apasa aiurea pe clape, insa… in fine, m-am intors a doua zi si in final el a devenit profesorul meu de pian. Avea o mare pasiune pentru muzica. Obisnuia sa-mi spuna ca muzica frumoasa era asemanatoare cu muzica ingerilor si pur si simplu m-am lasat prins inasta. M-am dus la biserica in fiecare zi si cantam ore intregi sub vitraliul original, cu lumina aceasta cereasca inundandu-ma. Aceasta este imaginea pe care o voi avea mereu cand imi voi aminti de orele petrecute aici. Aceasta cascada minunata de lumina. Si acum cateva luni, cand a ars biserica…
    Arata spre articolol de pe perete.
    -Pastorul Harris era sa moara in noaptea aceea. Era inauntru, facand cateva modificari de ultima ora la predica si abia a reusit sa iasa. Biserica… a fost cuprinsa de flacari in doar cateva minute si a ars din temelii. Pastorul Harris a stat o luna de zile in spital si de atunci tine slujba intr-un depozit vechi pe care-l lasa cineva sa-l foloseasca. E murdar si intunecos, dar m-am gandit ca e doar temporar pana cand mi-a spus ca asigurarea nu acopera decat jumatate din stricaciuni si in nici un caz nu putea sa-si permita un vitraliu nou. Biserica nu avea cum sa fie acelasi loc pe care mi-l aminteam si nu mi se parea corect. Asa ca am de gand sa-l term eu. Isi drese glasul. Am nevoie sa-l termin.
[…]
     Ea zambi scurt in timp ce isi inchise palma in jurul bratarii. Se gandi ca era pe punctul de a spune ceva dar auzira amandou usa atelierului izbindu-se de perete. Pentru o secunda Will crezu ca sparsese cineva atelierul. Apoi il vazu pe Jonah tarand cu greu un scaun rupt afara. Cu un efort enorim, il ridica si il arunca pentru duna de nisip din apropierea atelierului. Chiar si de la distanta, Will vazu furia din expresia lui Jonah.
    Ronnie cobora deja de pe veranda.
    -Jonah! striga ea, si incepu sa alerge.
    Will sari dupa ea si aproape se ciocni de ea cand ajunse la usa atelierului. Privind spre ea, il vazu pe Jonah cum incearca sa impinga o lada grea pe podea. Se chinuia din rasputeri, fara sa o observe pe sora lui, aparuta din senin.
    -Ce faci? striga Ronnie. Cand ai venit aici?
    Jonah continua sa impinga lada, gemand de efort.
    -Jonah! tipa Ronnie.
    Tipatul ei ii sparse concentrarea si el se intoarse catre Will si catre sora lui, surprins de prezenta lor.
    -Nu pot sa ajung la ea! striga el, suparat si pe punctul de a izbucni in lacrimi. Nu sunt suficient de inalt!
    -Nu poti sa ajungi la ce? intreba ea, inainte sa faca un pas brusc inainte. Sangerezi! exclama ea, cu o voce panicata.
    Will observa blugii sfasiati si sangele de pe piciorul lui Jonah cand Ronnie alerga spre el. Manat de propriii demoni, Jonah impingea frenetic lada, iar coltul cutiei se izbi de unul dintre rafturi. Creatura jumatate veverita/ jumatate peste se dezechilibra si cazu peste Jonah exact cand Ronnie ajunse la el.
    Fata lui ii era incordata si rosie.
   -Pleaca! Pot sa fac si singur asta! N-am nevoie de tine! tipa el.
    Incerca din nou sa mute lada, dar era blocata de etajera, si nu se misca. Ronnie incerca sa il ajute, dar Jonah o impinse. Will vazu deja ca ii curgeau lacrimile pe obraz.
    -Ti-am spus sa pleci! strica el la ea. Tata vrea sa termin eu fereastra! Eu! Nu tu! Asta am facut noi doi toata vara! Cuvintele ii iesira in suspine intrerupte, furioase si ingrozite. Asta am facut! Tie nu ti-a pasat decat de testoase! Dar eu am fost cu el in fiecare zi!
    In timp ce striga printre lacrimi, vocea i se sparse.
    -Si acum nu pot sa ajung la partea din mijloc a ferestrei! Sunt prea scund! Dar trebuie s-o termin, pentru ca daca o termin, tata se va face bine. Trebuie sa se faca bine, asa ca am incercat sa ma urc pe scaun ca sa ajung la partea din mijloc a ferestrei, dar s-a rupt si am cazut peste sticla si m-am infuriat si am vrut sa folosesc lada, dar e prea grea…
    Deja nu mai putea sa scoata decat cu vreu cuvintele, si brusc se lasa pe spate si se prabusi la pamant. Isi infasura bratele in jurul genunchilor si isi cobori capul, incepand sa planga, cu umerii sganduindu-i-se.”
[The last song- Nicholas Sparks]
 
http://www.youtube.com/watch?v=WwLmQqRanvM

Dar nimeni nu va fi vreodata in locul tau

•ianuarie 28, 2012 • Lasă un comentariu
 
                                                                II
 
–          Hei, Sonia a ajuns? Trebuia sa ma vad cu ea dar nu-mi raspunde si …
–          Alice!
–           … scuze, n-am stiut ca repetati.
–          E in regula, nu deranjezi. Ai vrea sa ni te alaturi?
–          A… cred ca o voi astepta pe Sonia. Merci oricum. (zambi sec.)
–          Ati inceput antrenamentul? Cum merge?
–          … pe bune? Adica… iti pasa?
–          Poftim?
–          Las-o balta.  Chiar n-am chef de teatru.
–          … inteleg. Esti suparata.
–          … suparata? Cred ca … e cam putin spus. Dar nu te condamn. Ai ales-o … pe cea mai buna. N-ai cum sa pierzi, nu?
–          Imi pare rau ca… ne revedem in conditiile astea.
–          Da, sunt convinsa.
–          A trebuit sa aleg doar o persoana.
–          …inteleg. Scuze inca o data pentru … deranj. Salut-o pe Lexy din partea mea.       
                                                             …
–          Alice… te caut de … hei, esti bine?
–          … nu stiu. Am venit mai devreme si … n-am stiut ca au repetitii inaintea noastra.
–          Ai vorbit cu ea…?
–          … poate ca am exagerat. Pentru a se retrage in forta… are nevoie de cel mai bun. M-am mintit singura in tot acest timp, am … vrut sa cred ca am evoluat.
–          Ai evoluat.
–          Da, dar… nu indeajuns. Am vrut sa cred ca am evoluat indeajuns incat sa… fiu considerata la acelasi nivel cu ea. Eram constienta ca … pentru Maya prima va fi mereu Lexy. Dar… totusi ma fortam sa cred ca asta se va schimba. Am vrut… sa ma simt si eu macar o data … in varf.
–          Maya tine la tine. Te iubeste mult …
–          … a fost rece. M-am uitat in ochii ei si … vedeam lacrimi. Si totusi … cuvintele…
–          Vino, ii spune, tragand-o spre ea si imbratisand-o cu putere. „Daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.”
 
http://www.youtube.com/watch?v=diaHnF-zfEg&feature=BFa&list=LLY_TMh9_2nfYwkXle5cX3vA&lf=mh_lolz
 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.